Ghidul managerului. O situatie stupida in care puteti fi amendat pentru ca aveti angajati “la negruâ€
Conduceti un santier. Aveti cativa vizitatori – poate niste potentiali clienti pentru o alta lucrare – si acestia se afla in perimetru exact cand soseste in control o echipa de inspectori ITM. Cum dovediti ca vizitatorii in cauza nu sunt muncitori la negru? Problema pare comica, dar in realitate puteti fi amendat fara nicio ezitare.
In principiu, solutia e simpla: se recomanda ca toate persoanele care se afla in firma sa aiba acte doveditoare ale motivului prezentei lor acolo. Ar putea fi clienti, ar putea fi rude ale unor lucratori in firma (caz in care se recomanda purtarea ecusonului „Vizitator”), ar putea fi salariati ai altor companii, trimisi in delegatie (caz in care se va prezenta ordinul de deplasare).
Trebuie sa fiti extrem de precaut, pentru ca au existat situatii in care “muncitorul la negru” era chiar patronul strain al companiei-mama, dar inspectorul de munca a apreciat ca acesta desfasoara munca fara forme legale. In orice caz, evitati ca persoane straine sa poarte uniforma companiei, sa intre in zone rezervate doar staff-ului, sa desfasoare orice fel de activitati la utilajele sau echipamentele de productie etc.
Pentru clarificarea relatiei dintre dvs., angajatorul, si persoanele gasite la locurile de munca controlate, inspectorii de munca pot solicita completarea fiselor de identificare, inclusiv pentru persoanele care au calitatea de „vizitator”.
In plus, dincolo de controlul din perspectiva raporturilor de munca, nu uitati ca ramaneti in continuare responsabil pentru securitatea si sanatatea unor astfel de persoane prezente in incinta intreprinderii in calitate de vizitatori, bursieri, stagiari sau persoane aflate in alte forme de colaborare.
Ce trebuie sa stiti, in general, despre munca la negru?
Munca fara forme legale (supranumita „munca la negru”) constituie munca prestata in absenta unui contract individual de munca scris, cu toate ca raportul juridic intervenit intre parti ar corespunde, pe fond, profilului unui astfel de contract.
Nu se includ in acest concept acele activitati care sunt prin ele insele interzise de lege (adica munca fortata sau activitatile de natura infractionala), ci doar acele activitati care ar putea face obiectul unui contract recunoscut de ordinea de drept din statul respectiv.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene, munca fara forme legale este definita ca „orice activitate remunerata, care este legala in ceea ce priveste natura ei, dar nu este declarata autoritatilor publice, luand in calcul diferentele sistemelor de reglementare din statele membre”.
Spre deosebire de “munca la negru”, „munca gri” (sau munca subdeclarata) presupune existenta unui contract de munca, dar care cuprinde elemente neconcordante cu realitatea: un salariu declarat diferit de cel platit, o functie declarata diferita de cea ocupata, un timp de lucru mai mare decat cel legal si/sau prevazut in contract; neplata asigurarilor sociale, potrivit contractului; norme de munca diferite de cele prevazute contractual.
Un fapt interesant, munca fara forme legale nu mai este considerata infractiune in nicio situatie (in vechiul Cod al muncii era). Indiferent daca au fost primite la munca, fara forme legale, mai putin de 5 persoane sau mai mult de 5 persoane, fapta va constitui tot contraventie.
Intr-adevar, se observase ca sanctionarea penala nu contribuie la scaderea fenomenului muncii nedeclarate, deoarece fapta nu prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar urmarirea penala se desfasura lent si nu era intotdeauna finalizata cu pedepsirea infractorului. Mult mai eficiente s-au dovedit sanctiunile contraventionale.
Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, primirea la munca a unei persoane fara incheierea unui contract individual de munca se sanctioneaza cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei.
Sursa foto: www.pexels.com